miercuri, 18 februarie 2015

Minunea noastra

Foarte devreme, intr-o dimineata de inceput de februarie – cand orasul inghetat abia incepea sa se dezmorteasca si se intrezareau doar cativa trecatori grabiti de ger, apasand surd omatul de pe caldaramul trotuarelor – ma aflam doar la cateva ceasuri de a vedea minunea cu ochii. Minunea dupa care am tanjit cativa ani de zile ce mi s-au parut a dura o eternitate, in acea dimineata friguroasa si-a apropiat obrajorii calzi si fragezi de obrajii mei. De fiecare data cand ma gandesc, emotia si caldura acelor momente imi inunda sufletul.

Este cu siguranta o minune pentru care simt ca nu I-am multumit indeajuns lui Dumnezeu si nici Preabunului nostru Parinte – Sfantul Nectarie din Eghina. De dragul rugaciunilor acestui Sfant, Dumnezeu s-a indurat si ne-a trimis spre ingrijire si crestere minunea.

Caci, asa cum este omul – atunci cand se simte indestulat si fericit, uita sa se mai roage lui Dumnezeu sa-i dea credinta si staruinta in lucrurile bune – asa si eu. Abia cand am simtit ca sunt doar un fir de iarba care nu are de ce sa se agate in bataia vantului si ca mi se inchid toate usile despre care credeam ca le pot deschide oricand si singura, am inceput sa-L caut cu si mai mare ardoare. Si unde L-am regasit cel mai usor? Pentru inceput la slujba Sfantului Maslu, mai apoi primind sfanta Impartasanie fara de care poate ca nu as fi avut destula staruinta sa-mi pastrez nadejdea in Dumnezeu. Si nu as fi putut purcede la acest drum fara sa imi asum invingerea mea in rolul de bun strateg al planurilor mele si fara sa spun “aceasta este neputinta si povara mea – ca nu pot ramane insarcinata, asa cum o aratau si analizele – faca-se voia Ta, Doamne!”

Si asa, incet, incet, pasind timid pe-aceasta cale, mai mult orbecaind, inca macinata de tristete si uneori deznadejde, a aparut in viata mea ca o flacara ce mi-a luminat pasii – Sfantul Nectarie. Prima data am auzit de Sfantul Nectarie de la o prietena cu ceva vreme in urma, dar nu aveam pe-atunci ochi sa vad. Mai tarziu, o alta cunostinta – Dumnezeu sa o odihneasca! - mi-a vorbit iar despre acest Sfant care tamaduieste boli ce nu pot fi vindecate de mainile doctorilor lumii noastre.

Si astfel m-am hotarat ca impreuna cu sotul meu sa mergem la Manastirea Radu Voda pentru a ne inchina la moastele Sfantului Nectarie si a-L ruga sa ne ajute si pe noi in aceasta incercare. Chiar daca la inceput, cand mergeam la Racla, nu reuseam sa traiesc ceea ce mai tarziu aveam sa simt (bucurie, emotie, liniste, incredere), am continuat sa merg la manastire. Acasa am inceput sa citesc si Acatistul Sfantului Nectarie si sa spun rugaciuni in gand catre Iisus Hristos, Sfantul Duh si Maica Domnului.

Mi-am dat seama cu timpul cat de aproape este, de fapt, Dumnezeu de noi si cat de mult uitam sa-L cautam. Caci nu exista un loc mai aproape de noi unde salasluieste Dumnezeu ca sufletul nostru si nu exista orbire mai mare decat a noastra ca aceea de a nu-L putea vedea, precum nici desertaciune mai mare ca aceea de a nu-L putea simti asa cum este El. Gandurile noastre ne-au incatusat intr-un tipar arid si repetitiv, creat de intunericul si valtoarea lumii materiale in care traim si poate numai vreun eveniment deosebit si, in general, cel insotit de durere si tristete – ne mai poate zgudui si scoate din aceasta stare.

Dar rugaciunile catre Sfantul Nectarie mi-au cladit bara de care sa ma tin incercand sa dau deoparte valul de pe ochi si inima si mare ne-a fost bucuria cand, in sfarsit, am ramas insarcinata! Grija Sfantului Nectarie pentru copil am resimtit-o pe tot parcursul sarcinii si chiar si dupa si astfel am reusit sa trecem cu bine peste toate incercarile: problema cu circulatia sangelui ce parea in sens invers decat ar fi trebuit sa fie pe ductul venos si care s-a rezolvat ca prin minune, asa cum a aratat ecografia la inima din lunile urmatoare, dubla circulara de cordon ombilical care a condus la operatia de cezariana ce a decurs foarte bine si recuperarea mea foarte rapida de dupa operatie.

Si astfel a venit pe lume, in acea dimineata geroasa de februarie, dragul nostru Nectarie – un copil plin de viata, entuziasm si curiozitate, vibrand si traind la cote maxime fiecare nou moment din viata lui.


Grija Sfantului o resimtim in fiecare clipa, lasandu-ne de multe ori sentimentul ca, de fapt, il tine in palme pe copil, protejandu-l, iar noua ghidandu-ne cu blandete pasii, asa incat sa-i oferim lui Nectarie ceea ce-i este lui cu adevarat mai potrivit. Si cum altfel ar putea proceda Sfantul Nectarie, cand, de-a lungul vietii sale curate, acesta a cunoscut ce este greul, durerea, suferinta, lipsa, saracia?